Alergam ca nebunul pe coridor, in sus pe scari, gresind etajul, iar jos. Eram atat de speriat si ingrijorat incat nu mai gandeam. Dupa ce ma asigur ca sunt la etajul la care trebuia sa fiu, incep iarasi sa alerg. Dai fuga pe coridor, dau in cateva asistente si cu capul de perete. Ignor durerea si intru intr-o camera.
-Izabella! Ma apropii, asezandu-ma in genunchi langa ea.